De 4 luni sunt din nou departe de ţară şi m-am tot gândit la ce se întâmplă acolo. Trecând peste familia mea, peste ceea ce mă leagă în particular de România, am ajuns la concluzia că sunt mândru că sunt român. Şi nu, nu e un act gratuit de patriotism că scriu chestia asta, dar ... pur şi simplu, simt mândria asta atât de mult, încât îmi iese prin pori.
Păi ... cum mama dracu' să nu fiu mândru că sunt român? Da, clişee, e ţara în care m-am născut, e bla bla bla, dar .... până la urmă ... e simplu. De-a lungul istoriei, am avut mereu români buni şi români răi care ne-au reprezentat acolo unde au trăit. De la Cioran care este mai iubit in Franţa decât în România, până la Coandă, de la Comăneci până la Poenaru sunt şi vor fi mereu români care vor rămâne in istorie. Mai concret, nu cred că unul ca Mailat poate distruge ceea ce au creat Vuia sau Maior. Refuz să cred că istoria include în ea oameni precum mai sus menţionatul, sau alţi "eroi" de nivelul lui.
Că pe moment suntem judecaţi ca naţie după faptele lor e una, dar per ansamblu luată problema, sunt ferm convins, şi spun asta după ce am povestit cu o căruţă mare de străinezi că nu, nu suntem o naţie de ţigani. Poate cu Italia şi Spania trecem o perioadă mai dificilă .... :D ok, fără poate! Dar .... România NU înseamnă o mână de oameni de la periferia Romei, la fel cum nu înseamnă un singur artist. Dar ... haideţi să-i numărăm, pe cei buni şi pe cei răi şi veţi vedea că cei buni domină. Şi vorbesc de-a lungul istoriei, nu mă plictisiţi cu "simboluri" româneşti de tavernă, gen Lătură sau Jilevie. Ăştia sunt trecători precum organul genital extern masculin (conform zicalei latine Futere non futere tempus pulix pasa) ... dar oameni precum Babeş, Enescu, Hagi chiar, Nicolesco, Zamfir merg mai departe în istorie. EI sunt cei care ne reprezintă ca popor, ca naţie, EI sunt cei al căror nume ar trebui să îl avem în gând când ieşim din casă către EU. Sunt o mare roabă de chestii lumeşti pozitive, frumoase la care românii excelează, nu neg că ar fi şi câteva mai puţin frumoase. Dar EU NU PERMIT ca un moment de ăsta sa fie pe picior de egalitate cu un moment ca ăsta. Aş fi absurd să nu mă laud cu Anamaria Marinca, cu Filotti, cu Luchian, cu Odobleja, Ţiţeica.
Eu.... sunt mândru de românii mei. Pe ăia buni îi laud, pe ăia mai puţin buni buni îi stimulez şi pe cei răi... îi iert, sau cel puţin mă consolez cu gândul că nu ei ne reprezintă în lume.
Şi să nu uit ....iubesc că sunt român pentru vastul vocabular pe care îl pot folosi în dezvoltarea de noi şi noi înjurături, mă pot dezlanţui .... pot de asemenea să spun "te iubesc", pot sa recit "Repetabila povară" în limba română .....
Cum mama dracu' să nu fiu mândru că-s român ......?!
P.S. Pentru posteritate .....
Păi ... cum mama dracu' să nu fiu mândru că sunt român? Da, clişee, e ţara în care m-am născut, e bla bla bla, dar .... până la urmă ... e simplu. De-a lungul istoriei, am avut mereu români buni şi români răi care ne-au reprezentat acolo unde au trăit. De la Cioran care este mai iubit in Franţa decât în România, până la Coandă, de la Comăneci până la Poenaru sunt şi vor fi mereu români care vor rămâne in istorie. Mai concret, nu cred că unul ca Mailat poate distruge ceea ce au creat Vuia sau Maior. Refuz să cred că istoria include în ea oameni precum mai sus menţionatul, sau alţi "eroi" de nivelul lui.
Că pe moment suntem judecaţi ca naţie după faptele lor e una, dar per ansamblu luată problema, sunt ferm convins, şi spun asta după ce am povestit cu o căruţă mare de străinezi că nu, nu suntem o naţie de ţigani. Poate cu Italia şi Spania trecem o perioadă mai dificilă .... :D ok, fără poate! Dar .... România NU înseamnă o mână de oameni de la periferia Romei, la fel cum nu înseamnă un singur artist. Dar ... haideţi să-i numărăm, pe cei buni şi pe cei răi şi veţi vedea că cei buni domină. Şi vorbesc de-a lungul istoriei, nu mă plictisiţi cu "simboluri" româneşti de tavernă, gen Lătură sau Jilevie. Ăştia sunt trecători precum organul genital extern masculin (conform zicalei latine Futere non futere tempus pulix pasa) ... dar oameni precum Babeş, Enescu, Hagi chiar, Nicolesco, Zamfir merg mai departe în istorie. EI sunt cei care ne reprezintă ca popor, ca naţie, EI sunt cei al căror nume ar trebui să îl avem în gând când ieşim din casă către EU. Sunt o mare roabă de chestii lumeşti pozitive, frumoase la care românii excelează, nu neg că ar fi şi câteva mai puţin frumoase. Dar EU NU PERMIT ca un moment de ăsta sa fie pe picior de egalitate cu un moment ca ăsta. Aş fi absurd să nu mă laud cu Anamaria Marinca, cu Filotti, cu Luchian, cu Odobleja, Ţiţeica.
Eu.... sunt mândru de românii mei. Pe ăia buni îi laud, pe ăia mai puţin buni buni îi stimulez şi pe cei răi... îi iert, sau cel puţin mă consolez cu gândul că nu ei ne reprezintă în lume.
Şi să nu uit ....iubesc că sunt român pentru vastul vocabular pe care îl pot folosi în dezvoltarea de noi şi noi înjurături, mă pot dezlanţui .... pot de asemenea să spun "te iubesc", pot sa recit "Repetabila povară" în limba română .....
Cum mama dracu' să nu fiu mândru că-s român ......?!
P.S. Pentru posteritate .....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici click daca ai de comentat