Omului sarac, nici boii nu-i trag

Azi ... dupa incununarea de mizerie a zilelor trecute, am avut parte de un surpriz.
Omul care mi-a provocat cele mai mari probleme din ultimii ani mi-a dat azi ocazia sa-l las sa moara. Si am fost tentat sa-l privesc murind, incet. Sa ma bucur de spumele de la gura lui, de sangele care-i curgea din gura ulterior... de fibrilatiile lui. Mi-am aprins o tigara, l-am privit cateva secunde, in care m-am gandit ca este un privilegiu sa-l pot vedea asa, insa ... nu am rezistat. Am sunat la 112, in 4 minute au venit oamenii in alb, l-au stabilizat si ... acum e nu doar viu, ci chiar bine!
O sa incerc mai tarziu sa atasez niste poze cu el pe targa ...

Si ma intreb acum ... de ce dracu` nu l-am lasat pe imbecil sa moara? Era atat de interesant sa-l privesc zbatandu-se la podea, invins de propria boala, in propria nemernicie! De ce naiba nu am avut puterea sa-l las acolo, asa cum de fapt mi-as fi dorit sa fac? Imi pare atat de rau uneori ca sunt atat de slab si nu reusesc sa raman imun la moarte ... Ce chestie... iti doresti sa vezi un om murind, dupa ce ti-a facut mult mult rau ... si cand printr-o minune, intr-un timp foarte sucrt dorinta ti se indeplineste ... devii din victima lui, salvatorul vietii lui! Ce de cacat! Ce aiurea ...